Seminţele de susan - sursă naturală de vitamine

Publicat: 2017-11-14 12:01:54
Categorii: Condimente Rss feed

Seminţele de susan - sursă naturală de vitamine

SEMINŢELE DE SUSAN
(Sesamum indicum)

Susanul este o plantă perenă, din familia Pedaliceae, care creşte în zonele tropicale. Planta are frunzele ovale şi acoperite de puf pe ambele părţi, care emană un miros neplăcut, cu florile de culoare albă sau violet la capătul cărora se formează capsule de 3 centrimetri care conţin seminţele de susan de culoare alb-gălbuie, brună până la neagră. Cele mai vechi datări despre susan le regăsim în legendele asiriene, în care zeii obişnuiau să consume vin aromat cu seminţe de susan. Susanul a fost cultivat încă din anul 1600 înainte de Hristos, în văile fluviului Tigru şi Eufrat, iar în zilele noastre îşi are originea din: India, China, Mexic, Venezuela, Sudan.

Seminţele de susan au aromă de nucă, se comercializează uscate, iar în scop culinar se pot prăji uşor, intensificându-le aroma, sau pot fi utilizate sub formă de ulei sau pastă de susan (Tahini), care se vor păstra în recipiente închise ermetic, ferite de lumină.

Uleiul de susan poate fi presat la rece sau rafinat. În Europa şi Statele Unite se foloseşte la gătit uleiul rafinat de susan, care este adăugat şi în compoziţia margarinelor vegetale. În India, în schimb se foloseşte uleiul de susan presat la rece, iar în Coreea uleiul de susan oriental (obţinut din seminţele prăjite înainte de presare) care este mai aromat şi mai închis la culoare, folosit la condimentarea supelor.

Seminţele de susan uşor prăjite sunt folosite mai ales în preparatele chinezeşti şi coreene, iar pasta de susan care are o aromă puternică se foloseşte în salate sau sosuri pentru aperitive. În Orientul Apropiat, sunt folosite mai ales seminţele de susan uscate neprăjite, care se adaugă şi la prepararea halvalei. Mexicanii adaugă susan la un sos special servit de obicei cu carne de curcan.

Susanul alb: este o sursă naturală de vitamine, minerale, lecitină şi este bogat în fitosteroli care întăresc sistemul imunitar, au efect antiviral, reduc colesterolul şi consumat regulat previne formarea cancerului de colon şi a cancerului de piele. Susanul alb are proprietăţi antiinflamatoare, recomandat în afecţiuni articulare şi se poate consuma măcinat în amestec cu miere şi lămâie, fiind o sursă naturală de calciu şi magneziu. Uleiul de susan alb se foloseşte în afecţiuni ale gingiilor cu efect bactericid.

Extern, ulei de susan alb are efect hidratant, dă elasticitate pielii, şi prin masaj calmează durerile articulare, cauzate de reumatism.

În preparatele culinare se pot adăuga în salate, legume, supe, sosuri sau produse de patiserie.

Susanul negru: faţă de susanul alb, are o aromă mai puternică şi o concentraţie mai mare de calciu, de asemenea conţine lecitină, vitamine şi fier, uşor asimilate de organism. Se recomandă consumul în perioade de convalescenţă, dureri osteo-articulare, constipaţie, constituie un protector hepatic natural şi este uşor afrodisiac, (în Asia şi India este folosit încă din antichitate la masajul erotic).

Ca ingredient se foloseşte în preparate precum: salate, preparate pe bază de carne de peşte, porc, vită sau peşte (în special la somon), la legume, la brânzeturi, sosuri sau diferite prăjituri.

Ne ajuti distribuind acest articol:

Adauga un comentariu