Beneficiile si facilitatile ghimbirului

GHIMBIRUL – (Zingiber officinalis)

Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae, şi este folosit de peste 5000 de ani, atât ca plantă medicinală cât şi în arta culinară, drept condiment. Este o plantă erbacee, tropicală, cu frunze asemănătoare trestiei, cu flori albe şi un rizom tuberculiform, şi provine din ţări precum India, China, Thailanda sau Australia. Cu toate că are o răspinde largă, cea mai mare parte a producţiei de ghimbir, se regăseşte în China, care asigură 25% din produţia mondială.

Datorită proprietăţilor sale deosebite, medicina ayurvedică foloseşte ghimbirul atât pentru întărirea trupului cât şi a sufletului, fiind recomandat totodată şi pentru stimularea inteligeţei.

Înaintea ritualurilor religioase, indiienii consumau ghimbirul care le împrospăta respiraţia, dorind să fie astfel pe placul zeiilor lor. Spre deosebire de India, în China, marinarii consumau rădăcina de ghimbir pentru afecţiuni ale stomacului, înlăturând totodată răul de mare.

În Grecia antică, acestă plantă era folosită mai ales în cazul indigestiilor, drept pentru care era consumat după mese copioase alături de pâine. Cu timpul, grecii au adăugat ghimbirul în aluatul de pâine luând astfel naştere, pâinea cu ghimbir.

Ghimbirul a jucat un rol important în comerţul roman, datorită proprietăţilor sale curative, ajungând chiar, să condimenteze vinul cu ghimbir consumându-l pentru proprietăţile afrodisiace. Tot romanii, au fost cei care au răspândit ghimbirul în Europa.

În bucătăria indiană şi cea chinezească, ghimbirul e folosit de multă vreme în condimentarea preparatelor din carne şi a mâncărurilor greu digerabile. În Europa se poate folosi la: tocăniţe, la mâncare de fasole sau linte, cât şi în preparearea deserturilor, a fursecurilor şi a turtei dulci.

Printre proprietăţile sale terapeutice se regăsesc: efectul analgezic, antiseptic, afrodisia, bactericid, carminativ, cefalic, febrifug, laxativ, rubefiant, stimulent şi tonic general.

Proprietăţiile sale carminative, au făcut din ghimbir ingredientul principal al băuturilor cu efecte calmante asupra stomacului, favorizând digestia, ajungând-se la prepararea berii de ghimbir, bere fără conţinut de alcool.

Caracteristici: Partea cea mai utilizată a ghimbirului este rădăcina, care are un miros aromat, cu tonuri lemnoase şi un gust dulce şi picant. Are întrebuinţări multiple, cum ar fi: uleiul de ghimbir, pulberea de ghimbir, ceaiul de ghimbir sau ghimbirul confiat. Se poate consuma şi în stare crudă, dar feliat în felii foarte subţiri.

Ghimbirul încălzeşte, stimulează circulaţia sanguină şi digestia. În sezonul rece, ajută la încălzirea corpului şi la stimularea emoţiilor, atât fizic cât şi psihic. Este un tonic cardiac, fiind indicat în băi şi masaj pentru circulaţia sanguină deficitară, pentru oboseala cardiacă şi pentru sindromul de mâini şi picioare reci.

Având proprietăţi stimulatoare, se recomandă în cazul unei digestii deficitare, pentru flatulenţă, răul de deplasare, greţuri matinale sau pentru stimularea poftei de mâncare.

Uleiul de ghimbir: Uleiul esenţial este obţinut prin distilare cu abur, din rădăcina uscată, necojită. Acest ulei se poate folosi în cazul muşchilor obosiţi şi dureroşi, masandu-se zona afectată, cât mai ales în caz de răceală, adăugat în apa de baie sau ca inhalaţii, aroma sa pătrunzătoare ameliorând catarul şi congestia.

Uleiul volatil de ghimbir grăbeşte vindecarea rănilor, iar în China e folosit cu succes în cazul durerilor dentare, malarie, frisoane, sinuzită, diaree, ulcer şi tuse.

În plan psihologic, ghimbirul este excitant şi stimulent. Este benefic în meditaţie, fortifică emoţiile, sporeşte hotărârea, inspiră iniţiativa, alungă melancolia hibernală, fiind util în combaterea tulburărilor afective sezoniere.

Uleiul de ghimbir se combină armonios cu atlte uleiuri esenţiale precum: citricele, geraniumul, ylag-ylang, trandafirul, tămâia, santalul vetiverul, paciuli şi trandafirul de Brazilia.

Contraindicaţii: trebuie evitat de persoanele cu tenul sensibil. Folosiţi cel mult 3 picături în apa de baie şi o diluţie de maxinum 2% în uleiurile de masaj.